Poate ca nu

Poate ca scriitorii sunt cei mai tristi oameni din lume atunci cand scriu.Poate sunt fericiti in scrieri, poate par, dar cred ca in cel mai fericit moment ..atunci traiesti fericirea, nu o creezi, nu o scrii, nu o contemplezi.Pur si simplu o traiesti..Ne amintim de fericire poate incercand sa-i atingem iar si iar urzeala..printre randurile noastre.Randuri seci ca doar suntem secati de vorbe vii, de a fi..fi ne amintim, fie visam, fie batem pasul in loc.Oricum e un timp mort.In fiecare zi sunt oameni curajosi in jurul meu, oameni care mi-amintesc cat de necurajos sunt eu..mi-amintesc si ca am fost apoi.Deci cum se pierde curajul?Si cum de ajungem sa scriem despre curajul pierdut?Poate  curajul este numai umbra slabiciunii.Sau poate ca nu..

Nu mi-am pierdut curajul, pur si simplu nu mai pot fi curajos..nu mai pot sa cant cand voi nu mai puteti sa nu tipati.Nu mai pot sa cred cand voi nu va mai opriti din negat.Nu mai pot sa vorbesc cand voi nu va opriti din dublat.

Incurajati-ma va rog.